Denumire științifică: Beta vulgaris
Nume comun: sfeclă roșie
Descriere generală: Originară din sudul Europei și din nordul Africii, este descendenta unei specii sălbatice care încă se mai găsește pe malurile Mediteranei și care, inițial, era consumată doar pentru frunzele sale. Rădăcina era folosită în scopuri medicinale, pentru ceai și coloranți, și abia după multe secole de cultivare a căpătat dimensiunea și caracteristicile pe care le cunoaștem astăzi.
În secolul al XIX-lea a fost folosită și pentru a extrage zahăr și etanol.
Avem următoarele soiuri:
- sfeclă roșie „Detroit 2”, cu rădăcină rotundă și interior roșu intens.
- sfeclă roșie „Cylindra”, cu rădăcini de formă cilindrică, de culoare roșu-închis, strălucitor.
Date nutriționale: Este bogată în carbohidrați, vitaminele A, B1, B2, B3 și C și în săruri minerale de potasiu, sodiu, fosfor și calciu.
CONDIȚII DE CULTIVARE
Clima: se adaptează la climatele temperate, abia tolerând temperaturile ridicate și are nevoie de zone cu câteva ore de soare direct și lumină bună.
Sol: adânc, aerisit, cu o capacitate mare de retenție a apei și cu o tendință redusă de formare a crustelor de suprafață. Oarecum rezistent la salinitate.
Udare: în funcție de sol, udarea trebuie adaptată astfel încât acesta să nu fie îmbibat cu apă, dar mereu umed.
Amestecuri: țelină, salată verde, usturoi, ceapă, varză, fasole de toamnă, fasole verde, căpșuni, castraveți, ridichi, varză, napi, rozmarin, salvie, cepșoară.
Timp de semănat: din martie până în august.
Perioada de recoltare: din aprilie până în noiembrie, la 70 până la 80 de zile după însămânțare.